Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Trandafirul albastru

Un grădinar idealist,
Muncind cu pasiune
A devenit specialist
Curent, cum azi se spune.

Avea-n grădină multe flori
Din cele mai frumoase,
Puse pe soiuri și culori,
În rânduri aspectuoase.

În mozaicul natural
Nimic nu contravine
Și orice element floral
Era cum se cuvine.

Și orice analizare
Exigentă s-a făcut,
Această realizare
Impresiona plăcut.

Dar grădinarul nu era
Prea mulțumit de sine
Și sigur, nu exagera,
Dacă dorea mai bine.

Ar vrea să fie înțeles
Că nu se lăcomește,
Are flori multe, pe ales,
Dar ceva îi lipsește.

Cum cerului i s-ar părea
Că i-ar lipsi un astru,
El în grădină își dorea
Un trandafir albastru.

Natura însă a omis
Pe-acesta să-l creeze,
Dar s-ar putea, este convins
Să se realizeze.

Simțind în sine un impuls,
Naturii ferm îi spuse,
Că orice har îi va fi smuls
Și tainele pătrunse.

Hotărî să n-aibă pace,
Își asumă acest rol,
Folosind orice mijloace,
El să umple acest gol.

Aplică polenizarea
Între trandafiri de soi,
Sperând în realizarea
Unor flori de culori noi.

Încercă și chimizarea,
Cu dozajul indicat,
Nădăjduind că-ntâmplarea
Îi va da un unicat.

Dar zadarnice erau toate,
Toate încercările,
Iar de pe grădinar curgeau
Într-una sudorile.

Cu toată perserverența,
Evitând erorile,
Repeta experiența,
Combinând culorile.

Dar din această trudă grea
Obținea aceleași flori,
Iar trandafirul înflorea
În vechile sale culori.

Prin altoiri, iarăși nimic,
Să crească în prestanță,
Un mic succes, oricât de mic,
Să-i dea măcar speranță.

Ceru și i se oferi
Material să-nvețe,
Că poate va descoperi
Metode îndrăznețe.

Mult nu are ce reține,
Dar procedă științific,
Convins că poate obține
Un rezultat mirific.

Încrucișă soi după soi,
Combină culori mereu,
Obținu chiar nuanțe noi,
Dar nu trandafirul său.

Totuși, într-o dimineață,
Când istovit se trezi,
Îi fu dat să aibă-n viață
Cea mai minunată zi.

Pe cer parcă răsărise
Un nou și mândru soare,
Că-n grădină înflorise
Un trandafir albastru.

La început rămase mut
De stranie uimire
Și-ntr-un fel chiar s-a temut,
Prea mult să îl admire.

Atât de fragil îi pare
Pentru o mângăiere
Și crede că va dispare
La prima adiere.

Ce petale!... Ce culoare!...
Transparență de safir...
Ce mai minunată floare
E albastrul trandafir!...

Veniră primii curioși
Din jur și depărtare
Și savanți invidioși
Pe grădinar și floare.

Evlavioși îi admirară
Trandafirul unicat
Și unanim considerară
Că trebuie multiplicat.

Copleșit de încântare,
Botanistul se fălea,
Sperând într-o repetare
A florii care pălea.

Că-n timp ce-n interior
Petalele se desfăceau,
Cele din exterior,
Îmbătrânite, se treceau.

Toate având inerent
Un sfârșit trist, natural,
Absolut indiferent
Dacă-n mod lent sau brutal.

Nu e de mirare deci
Că tot mai mulți admiratori,
Îi aruncau priviri reci,
Zâmbind îngăduitori.

Și cu fiecare zi
Numărul se-mpuțina,
Iar grădinarul se trezi
Singur cu opera sa.

Însă tot mai făcu-ncercări
Complexe, complicate
Și persistă în repetări,
Dar fără rezultate.

Acum toate îi sunt clare,
Ca un curat ametist,
Vede că din întâmplare
A devenit botanist.

O speranță tot mai are,
Că totuși prin butășire,
Va obține plante rare,
Cu aceeași însușire.

Dar în vara următoare
Trandafirul l-a trădat,
Înflorind altă culoare,
Iar el s-a simțit prădat.

De rezultatul unei trude
Cu sudoare obținut,
Primind din partea soartei crude
O lovitură ca de cnut.

Încercări uluitoare,
Repetate insistent,
Nu dădură altă floare,
Cu toate că lucra atent.

Sublima perpetuare
Nu mai fu un subiect
Și orice nouă-ncercare
Rămase fără efect.

Și grădinarul botanist
În toată lumea publicat,
Rămase un idealist,
Iar trandafirul unicat.

După această-ntâmplare,
Grădinarul botanist,
N-a mai creat altă floare
Și-a devenit realist.

Îndemnând pe toți să facă
Numai ce e de folos,
În așa fel ca să placă
Și acceptat ca frumos.

Să se vadă de departe,
Ce se vrea și ce se poate,
Fiecare având parte
De tot ce-i util și place.

Un grădinar nefericit
E omul în viața lui,
Zadarnic i-a îmbobocit
Floarea idealului.

Dar un ideal ce are
Existență efemeră,
Iar marea realizare,
Îi devine o himeră.

Că așa e-n omenire,
Cel care nu strălucește
Prin fapte, idei, menire,
Singuratic rătăcește.

După faimă trecătoare
Și priviri admirative,
Sub zâmbete-nșelătoare,
El culege invenctive.

În practică și-n concepții,
În mic sau universal,
Raritățile-s excepții,
Deviate din normal.

Fără acel singur astru,
Cerul tot cer rămânea,
Fără trandafir albastru
Grădina nu dispărea.

Omule, ia seama bine,
Oricine-ai fi, orice-ai fi,
Totul va fugi de tine
Și vei dispare-ntr-o zi.

Devenind un stârv inert,
Pentru care nu văd cum
Va mai fi ceva incert,
Sau întoarcere din drum.

poezie de din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
calendar22 aprilie 1913 - s-a născut Gheorghe Ionescu în satul Sălcii, comuna Goești, în Țara Românească
Nu este introdusă data decesului pentru Gheorghe Ionescu. [Caut pe Google] [Adaug data decesului]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.

Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook