Zbucium

A fost mai ieri sau nu ştiu când
Aşa de minunată firea
Atâtea nopţi şi zile-n rând
În desfătare sau plângând
Tu m-ai făcut să gust iubirea.

În ploaia razelor de soare
În taina palidei lumine
În rariştea ocrotitoare
De veşnică sărbătoare
Sufletele ne-au fost pline.

Murmura apa-ntre maluri
Fremăta frunza pe ramuri
Fredonând cu noi acelaşi cânt.

Le ducea vântul agale
Le-ntorcea ecou-n vale
Repetând cuvânt după cuvânt.

Robită dorurilor tale
Şi propriilor mele doruri
În cuibuşorul de petale
Şi în al vieţii noastre cale
Noi presărat-am adevăruri.

Acum zadarnic dragostea
În geamuri şi-n uşă bate
Şi să zbucnesc-afar-ar vrea
Căci triste de durerea mea
Închise sunt şi rămân toate.

Tot ce-a fost frumos odată
Joc şi dragoste curată
Vina noastră nu le-a tulburat.

Iar de viaţa-mi va apune
Corzi din suflet au să sune
Niciodată nu te-am supărat.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!