Scanteia

E mare durerea-n Scanteia... chiar foarte
Atatia copii au pierit
E umbra in gara si suflu de moarte
Si suflete noi de primit.

Parintii la fata si ganduri sunt ura
Nu-i vorba de bine s-aduca
In ochi bucurie si-n suflet caldura
Si-un plans chinuit ii apuca.

Un numar ce frica asterne pe sine
A tulburat o natiune
Si-aduce si doliul o data cu sine
Dar lasa si loc de-o minune.

Avem treispe morti si trei in speranta
Si Doamne te rog sa impiedici
Ca ei sa se duca si pune-n balanta
O sansa in plus pentru medici.

E mare durerea-n Scanteia... chiar foarte
Atatia copii au pierit
E umbra in gara si suflu de moarte
Si suflete noi de primit.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Votează! | Copiază!