Vine Speranța
Faceți loc, vine Speranța
La cine dintre noi se va opri?
Zeița asta a-nclinat balanța
Și o deșartă-n fiecare zi
De la sclav până la rege
Toată lumea o imploră-n gând
Chiar și la fărădelege
O invocă rând pe rând,
Șarlatanii, demagogii
Oamenii cu neamul prost
Dar dogii și bul-dogii,
Trepădușii fără rost
Ea împarte doar favoruri
Deseori după capricii
Pierde bătălii la scoruri,
Și-o plătim cu sacrificii
Cine-o prinde și-o apucă
Ar dori să-i facă pui
Și-i dă drumul să se ducă:
Ea nu stă la hanul nimănui!
Faceți loc, vine Speranța
Ca o miss descumpănită:
Știe ea că circumstanța,
Întotdeauna o achită!
Că e bine, nu e bine
Ea se duce și te lasă:
Croșetează la destine,
Ca bunica pe terasă!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sclavie
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre război
- poezii despre prostie
- poezii despre plată
- poezii despre monarhie
- poezii despre gânduri
- poezii despre dorințe
- poezii despre demagogie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.