| Constantin Iurașcu din Iași [din public] a spus pe 7 iulie 2009: |
| E absurdă această afirmație că e mai bine să mori sănătos. Iar versificare e sub orice critică. |
| George Budoi [din public] a spus pe 7 iulie 2009: |
Dle C.I., fiți atent la titlul epigramei:
"Lumea e cu susu-n jos";
fiți atent și la cinismul ei.
PS: Când criticăm, e bine s-o facem constructiv,
nu cu parul.
Nici cireșul din grădina Dvs
nu face toate cireșele la fel;
sunt convins că nu le mâncați
numai pe cele mai mari
și mai roșii, aflate în vârful pomului
și pe vârful ramurilor,
unde soarele a fost mai generos.
Nu-i așa că le mâncați și pe celelalte ? |
| George Budoi [din public] a spus pe 8 iulie 2009: |
Criticului C.I.
Critici una, critici alta, și calci totul sub picior,
Ia dă-ne un semn și nouă de geniu-ți de autor!... |
| Gheorghe Culicovschi [din public] a spus pe 13 iulie 2009: |
Domnule George Budoi,
Poate că, înainte de a fi adresat epigramistului Constantin Iurașcu din Iași, comentariul din 8 iulie 2009 - întâmplător chiar distihul Dvs. nr. II - ar fi fost necesar să citiți cele peste 40 epigrame ale adresantului,(aflate și ele pe Citatepedia) convingerea mea fiind aceea că n-ați mai fi socotit de cuviință să-i adresați acuzele [ Critici una, critici alta, și calci totul sub picior,] și nici să-l sfidați cerând domniei sale [Ia dă-ne un semn și nouă de geniu-ți de autor!...]
Am în față cartea lui Constantin Iurașcu - Tataia "Reflexe (și reflecții!) într-o picătură de cerneală", Editura D.I.G. Iași, 2005 în care pe fiecare din 110 pagini sunt publicate câte 4 epigrame ale unui număr de tot 110 epigramiști și, pe cele din fața lor, alte 440 epigrame replici date fiecăreia dintre cele dintâi, toate de cel care - la data publicării cărții împlinise 75 de ani. Deschid cartea la paginile 206-207 și vă reproduc o epigramă scrisă de Vasile Nelu, redactorul șef al revistei "Hohote" apărută până în prezent în 41 numere:
Eterna epigramă
În lumea asta trecătoare
C-o existență tot mai ternă
În care și speranța moare,
Doar epigrama e eternă.
Cea de-a doua, reprezentând replica lui Tataia, este o minunată:
Rezervă firească
Un adevăr tăios, ca lama,
Și-adaugă, niște puriști:
Eternă-i numai epigrama
Făcută de epigramiști.
Vă urez domnule George Budoi ca să reușiți performanța ca, până la 80 de ani, să deveniți un epigramist, să vi se publice în sute de cărți și reviste mii de epigrame geniale, să câștigați sute de premii la concursurile de epigrame din țară și peste hotare câștigând și dreptul a exprima nemulțumiri pentru nereușitele unor tinere condeie, nu numai în câteva ci în zeci și sute de pretinse epigrame. |
| George Budoi [din public] a spus pe 13 iulie 2009: |
Maestrului Gh. Culicovschi,
Vă mulțumesc pentru mesaj.
Îi urez maestrului C. Iurașcu
La Mulți și Fericiți Ani
și îi adresez scuze.
Sper că maeștrii artei epigramatice vor avea îngăduința și
înțelegerea necesară față de "tinerele condeie",
care, cu timpul, vor evolua și, unele,
vor deveni cele ale unor maeștri.
Chiar marele Păstorel are epigrame în care se abate, conștient, în avantajul mesajului,
de la unele reguli epigramatice consacrate,
cum este cea a numărului de silabe din versuri.
Iata un catren minunat în care regula amintită este "încălcată":
Când înjosești și sucul ei și via 11
Și cu sifon spurci vinul pe care va să-l bei, 13
Nu te gândești tu oare, mișel între mișei, 13
Că pângărești natura și compromiți beția? 14
Nici bunul Dumnezeu n-a făcut lumea într-o singură zi,
nici maeștrii nu apar într-o singură zi și,
așa cum nici toate zilele dintr-un an nu sunt la fel,
nci toate epigramele lor nu sunt la fel,
nici toți epigramiștii nu sunt identici.
Cu deosebită considerație,
George Budoi |
