Miros de trandafiri
Gâtul e uscat și limba amurțește. Aerul scârțâie precum tabla.
Ciocanul greu al sângelui bate luna de la interior.
Repede pătrunde în plămâni nisipul umed al răsuflării.
Vrei să fugi dar cu toată forța te lovești cu fruntea de perete.
Simți un slab miros de trandafiri. Părul tău lung, foșnitor îți atinge obrazul.
Mâinile cuiva, da, mâinile albe, feciorelnice ale cuiva, îți mângâie blând gâtul.
- Așa de mult aș vrea - îți spui în șoaptă - să fii un vis.
poezie de Mieczyslaw Kozlowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre păr
- poezii despre nisip
- poezii despre mâini
- poezii despre forță
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.