Căluți de stepă
Atunci va rămâne un orășel de lemn
cu un omoplat străpuns de săgeată
sau cu un înger altfel decât îngerii
întorcând ornicul sângelui nostru
în fața acoperișului de fân - oblic de suspine.
Și va rămâne satul - cu acest zeu de paie
în cuie țintuit de ușa altarului
ca să aibe ce rumega în zori
căluții stepei
Dar va pleca de-acolo născătoarea
ducând subsuoară un mic cimitir
iar câinele va pleca și el
lingând semințele și înăbușitoarea sudoare
a urmelor umane.
poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre cai, poezii despre sânge, poezii despre sat, poezii despre naștere, poezii despre lemn sau poezii despre câini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.