Inscripție
Te uiți la mâinile mele
sunt slabe - zici - precum florile
te uiți la gura mea
prea mică pentru a spune: lume
- mai bine să ne legănăm pe tulpina clipei
să bem vânt
și să ne uităm cum ne spun ochii
mirosul ofilirii e cel mai minunat
iar forma ruinelor liniștește
în mine există o flacără care gândește
și vânt pentru incendii și pânze
nerăbdătoare-mi sunt mâinile
pot modela din aer
capul prietenului
repet un vers pe care aș vrea
să-l traduc în sanscrită
pe piramidă
când vor seca izvoarele stelelor
noi vom lumina prin noapte
vom mișca atmosfera
când va împietri vântul.
poezie clasică de Zbigniew Herbert din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre lumină
- poezii despre versuri
- poezii despre traducere
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre prietenie
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.