Chemarea ta
Ar trebui să plec; se bate-o oră
Mult prea târzie ca să mă conforte.
Chemarea ei m-atrage în cohorte;
Chemarea ta, ascunsă, mă devoră.
Te joci cu vorba ca să mă escorte
Prin vreme, ca o masă piroforă,
Când ceasul bate ca să ies din horă
Și nu știi, a te-abține, ce efort e!
Stau prins ca-ntr-o capcană ilicită,
Gata să-i sparg ferestrele opace,
Când gestul tău mă prinde în ispită
Cu-aceeași abdicare zălogită
Ca dopamine paradiziace.
Ar trebui să plec și n-o pot face...
poezie de Adrian Erbiceanu din Confesiuni pentru două generații (2003)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre ore, poezii despre jocuri, poezii despre ceas sau poezii despre abdicare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.