"Golul negru"
Cunoscut ca un "black hole",
Astrul totuși nu e gol,
Căci e o pată plină, plină
Cu particule de lumină.
Nelăsând nimic să iasă,
Prinde totul ca-ntr-o plasă;
Planetele, praful cosmic
Le aruncă-n întuneric.
Ca un nor ce șade-n aur,
Negru șade prin gălbui,
În al cerului tezaur
Impunând prezența lui.
"Goluri negre" sunt formate
Din a materiei colapsare,
Producând o prăbușire
Prin propria lor greutate.
Și prin marea prăbușire
Mereu spre interior
Se formează cu uimire
Un "gol negru", negru nor.
Iar din astă nebunie
Nici lumina nu mai scapă;
Ea pălește străvezie,
În întuneric se îngroapă.
Astfel lumina se stinge
Formând un "black hole" închis;
Iar când lumina se frânge,
"Golul negru" a învins!
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre negru
- poezii despre întuneric
- poezii despre tezaur
- poezii despre planete
- poezii despre particule
- poezii despre nebunie
- poezii despre greutate
- poezii despre galben
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.