Case vechi
Scările lor
nu mai au forța de odinioară
geamurile ferestrelor
se tulbură ca ochiul omului vârstnic
pereții aud tot mai rău
diavolii ce aprindeau focul în sobe
mor de plictiseală
în casele vechi
adesea o tuse se-aude
tușesc covoarele pline de praf
casele vechi - niciodată
n-au pus piciorul dincolo de prag
stau aici
locuite de sus până jos
și nu mai cred în nimic.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre picioare, poezii despre ochi, poezii despre moarte, poezii despre forță, poezii despre foc, poezii despre draci sau poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.