Mare Crisium
Mare Crisium, din depărtare
Ovală oglindă și neagră pare.
Ochi de huhurez în noapte scrutând
Albastre întinderi, departe, pe Pământ.
Pe Mare Crisium aș vrea să plutesc,
Corabia Lunii ușor s-o cârmesc.
Dar praful acolo te-nghite și nu-s
Nici valuri, nici briză ori corăbii de dus.
Mai bine pe-o planetă cu arșiță și ger,
Cu stele deasupra și Lună pe cer.
În mijlocul Mării Crizelor
Aș duce dorul valurilor, aș duce dorul brizelor.
poezie de Mihail Mataringa (31 martie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre marină
- poezii despre briză
- poezii despre stele
- poezii despre planete
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre ger
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.