Stanțe
Nu pot să mă chinui lângă vatră-
Plec de-aici în lupta fără vești.
Poate-acolo va-nceta să bată
Inima în care tu trăiești.
De cerșit eu nu-ți cerșesc iubirea,
Patima-mi la ce s-o mai cunoști!
Focul-nalt ce-mi răscolește firea
Stinge-l-voi în sânge, printre oști.
De-am să cad în noaptea fără lună
Lumea știu că nu mă va boci.
A simțirii mele rea furtună
Nimănui povară n-o mai fi.
Sfintele nădejdi din anii-n freamăt
Vor sfârși pe locul fericit
Unde fără gânduri, fără geamăt,
Va începe somnul mult dorit.
Dar, de nici în somnul ce-o să vină
Al iubirii trudnic vis amar
N-am să-l pot uita- și-n grea lumină
Chipul tău o să-mi apară iar,
Dacă-n depărtatele hotare
Unde fericirea-și face veac
Sufletu-mi de răni usturătoare
Nu va mai scăpa cu nici un leac,
Uită-te cu drag la cel ce pleacă,
Ce cu mândră inimă, de-aci,
Prin dușmani și chinuri o să treacă,
Pentru slava țării va muri,
Cel care în tainică-mbătare
Cu privirea-n lacrimi te-ațintea,
Mila o stârnea- și-atât de tare
La surâsul tău se bucura.
poezie clasică de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre cerșetorie
- poezii despre țări
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Balan Vlad [din public] a spus pe 12 aprilie 2010: |
Foarte frumoasa poezie.Iti curg lacrimi pe suflet citind-o. |