Angoasă
Prin noaptea-mbâcsită cu fum de mașini
Mai tremur-apatic, miresme-n grădini...
Și-o grea întrebare mă sapă vârtos:
Urât e frumosul, urâtu-i frumos?
Din astrele bolții tot picură, arar,
Sclipiri înghețate, ce pier în zadar;
Nu-i cerul nădejdea spre care să-nșir
Haotice gânduri, în nopți de delir.
Lătraturi de spaimă se-aud de prin curți
E ora la care nu poți să mai uiți.
Cumplite-amintiri răsar, zgrepțănând,
În porți reci de suflet, trecutu-nviind.
Cri-cri! s-aud greieri în bezna profundă
Și spaime o mie tot trupu-mi inundă
De ce doar angoasa în preajmă îmi șade
Când pleoapa de plumb pe ochiu-nvins cade?
Mă mustră, în treacăt, ciudatul parfum
Ce vine în valuri, să-mi ceară uium;
Ciudatul parfum al zilelor duse,
Zadarnic pierdute în doruri nespuse.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre zile
- poezii despre suflet
- poezii despre plumb
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.