La icoana Mântuitorului
Privește spre noi resemnat
Din cadrul de lemn încleiat
Iisus chinuit, răbdător
Și cuiele lui cât ne dor!
Golgota cu el toți urcăm,
În pietre desculți ne-ncurcăm
Ne vrem cât mai puri, mai senini,
În soartă pășim plini de spini.
"- Marie și tu, Magdalenă,
Nu plângeți, e viața arenă,
Spartacus și el a luptat
Și crucea romanii i-au dat.
Eu nu sunt ca el, sclavul trac,
Sunt sâmbure-al lumii și-mbrac
În albe veșminte, curate
Din veacuri păcatele toate..."
Privește spre noi mai senin
La anii ce curg ca un vin,
Cu pâinea cea frântă în mână
Iisus vrea cu noi să rămână.
Am plâns, am negat și am crezut
Și cuiele cât ne-au durut!
Iisus a murit și-a -nviat,
Nu-i loc pentru noi de păcat.
Iisus a-nviat și ne-a spus:
"- Priviți totdeauna în sus!
E vremea ca azi fiecare
Să-și scalde simțirea-n candoare".
poezie de Gigi Stanciu (2005)
Adăugat de Gigi Stanciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre viață
- poezii despre sclavie
- poezii despre pâine
- poezii despre prezent
- poezii despre mântuire
- poezii despre lemn
- poezii despre inocență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.