Gazel
Oamenii mă-nvinuiesc,
Că sunt tânăr și iubesc!
Tu mi-ai zis să viu la moară
Pe-nsărat, să te-ntâlnesc,
Dar la moară dau de prieteni,
Și de prieteni mă feresc.
Te-am văzut și ieri pe-o cale,
M-am temut să te opresc,
Că de mama mi-e rușine
Și de tine mă sfiesc.
Mi-e necaz pe toată lumea
Și mi-e ciudă că trăiesc:
Te-aș lăsa și mi-e cu jale,
Te-aș iubi și nu-ndrăznesc!
poezie celebră de George Coșbuc din Convorbiri literare, nr. 9 (1 decembrie 1891)
Adăugat de Adelina V
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre rușine
- poezii despre prietenie
- poezii despre mamă
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.