| florentina [din public] a spus pe 31 martie 2008: |
| naspa |
| ioana [din public] a spus pe 13 octombrie 2008: |
| ai dreptate... |
| Marilena [din public] a spus pe 13 octombrie 2008: |
Nici vorbă!
Ca și cum ai spune că ura e iubirea mascată, sau că prostia e deșteptăciunea mascată. |
| Benevol [din public] a spus pe 19 aprilie 2010: |
Eu sunt convins că Byron
nu a emis maxime
doar de dragul de a le
distrage atenția
unor oameni de la lucrurile
care îi preocupă cu adevărat
(gătit, croșetat, bârfit,
urmărit telenovele, ascultat manele).
Atât adevărul, cât și minciuna
au făcut și fac parte, iremediabil,
din viața noastră.
În fond, a minți nu înseamnă decât
a contura un adevăr care nu a avut loc,
dar care ar fi putut foarte bine să se întâmple,
asta dacă, totuși, cel care comite o astfel de
infracțiune morală este încă în toate facultățile
sale mintale, și poate construi ceva cât de cât credibil.
Altfel spus,
principala cauză a existenței minciunii
o reprezintă însuși adevărul,
și mai apoi factori precum
caracterul omului, incapacitatea acestuia
de-a da cărțile pe față în situații de răscruce ș.a.m.d.
Încă din fragedă pruncie,
unii sunt intens familiarizați
cu greutățile vieții,
una dintre acestea fiind minciuna, evident,
când părinții nu sunt în stare să le ofere
mincinoșilor în devenire informații exacte despre originea lor,
apelând la versiuni patetice și neadevărate,
plăsmuiri de râsul curcilor, sau, și mai bine spus, al berzelor.
Dar acelea nu sunt privite cu egal dispreț
precum minciunile în dragoste, spre exemplu,
căci implicațiile lor nu pot răni sufletele fragede,
ci pur și simplu nu fac decât să amâne inevitabilul,
pe când minciunile furnizate de către unul dintre subiecții amorezați
altuia au consecințe fabuloase, astronomice, de parcă lumea
a luat naștere cu adevărurile și principiile lor în brațe.
Se poate spune că egocentrismul
este tatăl urii față de minciună.
În concluzie, minciuna este mascarea adevărului,
implicațiile minciunilor diferențiindu-se de la caz la caz,
fapt de care Byron nu a mai amintit în cugetarea sa,
considerând, probabil, că-i la mintea cocoșului.
Păcat însă că n-a luat în seamă găinile bătrâne.
Și da, ura poate fi doar o oblojeală peste rănile din dragoste,
un sentiment izvorât din iubire,
menit să vindece prin autosugestie(care de multe ori, impusă fiind
de eul însângerat, este și distorsionată),
o mască a iubirii, ceva fără de care nu poți trece peste zbucium.
Iar în ceea ce privește prostia, aici treaba este mult mai simplă,
căci aceasta din urmă nu este nici mască, nici bască, nici deșteptăciune mascată,
ci doar... natală. |
| Abracadabrantescu [din public] a spus pe 19 aprilie 2010: |
| Dacă asemenea definiție ar fi avut ca autor pe Costel Zăgan, de altfel simpatic, Benevol ar fi sărit peste ea ca peste o groapă în asfalt; în schimb, fiind semnată de Byron, același domn benevol, "cujetând" îndelung și adânc, până în pânzele freatice ale creierului, i-a dedicat banalei definiții un riguros eseu pe tema: "delirium tremens" și efectele sale asupra înțelepților autoproclamați. |
| Grui Sânger [din public] a spus pe 19 aprilie 2010: |
| Ce bine că nu m-am născut să fiu Byron! Doar ce mi-ar fi fost gravată în frunte pecetea de "banal"... |
| stefi [din public] a spus pe 10 noiembrie 2010: |
| misto, aveti dreptate in legatura cu minciuna, faine comentarii si poezii |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 10 noiembrie 2010: |
| adevarul este o minciuna plauzibila (nietzsche). minciuna e un adevar deghizat (Byron). prin minciuna vrei sa ascunzi adevarul. insa o ticluiesti in asa fel sa para adevarata. in minciuna si adevarul si falsul poarta o masca. |
| Sorin01 [din public] a spus pe 15 noiembrie 2012: |
"Tot omul este mincinos" Dumnezeu spune asta despre om in psalmi. Si asta pentru ca s-a instrainat de adevar. Pentru ca nu mai doreste si nu mai vrea sa cunoasca Adevarul. Si atunci imbratisaza miseleste si pervers minciuna.
Desigur minciuna nu este in totalitate miseleasca, se poate evita o situatie dificila mintind si atunci se numeste ca ai circumstante.
Concluzie: totusi este bine a se evita minciuna insa nu cu orice pret.
Privitor la Byron, Toparceanu are comentarii pertinente la adresa unor astfel de poeti. |
Este disponibil