Instinct inert

Sub învelişul sărutului văratec
somnu-şi plimbă noaptea prin odaie
Femeie, unde te duci?
Păsări cu aripi de moarte
te fura sa viszi:
îngeri, balauri, prinţi, cosânzene...
Şi-n fiecare puls timpul scade ani
care-au cules mai mult amărăciune
Unde te duci?
vechi iubiri mi-au inoptat zile si clipe
una cate una,
ca pasarile toamna-n pribegie.

Mi-s oasele bolnave
Şi-afară-i noapte de hotar
şi din desiş de uitare
rodul vârstei se-ascunde-n fiecare seară,
sa-si faca cuib...

Ca pe o rana demult uscata
desprind o lacrima din plănsul ce-mi ămpunge pleoapa
Şi-atunci am sa te chem Femeie
sa iti promit, drept jertfa
ca, scalv al noptilor tale voi fi
de+mi faci ispita
sa+mi vorbeasca..

poezie de Iulian Giorge Badiu din Nelinişti metafizice (4 decembrie 1998)
Adăugat de Iulian Giorge Badiu
Votează! | Copiază!