Rebel

Curg lacrimi de noroi acum,
Strapuns de-un fulger, stau nebun,
Astept plecat spre infinit,
Renasterea ce-nca n-a venit...

Intind un brat precum o pata.
Privesc apusul si ma-nclin,
Si stau, astept cu inima-npacata,
E tot ce mai pot sa devin.

Un nimeni, adus la nepasare,
O simpla pata de culoare,
Un rebel, zdrobit de neputinta,
E tot ce mai tin in fiinta.

Pe fata lacrimile-mi cada,
Siroaie, curg far'nepasare,
Dar ce iti pasa, resemnare,
Daca voi devenii o prada?

Pamantul tot cuprinse-ma,
Sa-ngroape in nestire,
O flacare ce se aprindea,
De-un licar de iubire...

Cat despre fiinta cea iubita,
Tablou pictat cu trandafiri,
Pastra-va mie inrobita,
Un glas duios de serafimi.

Rebelului ce ma purcede,
La orice pas far'de ragaz,
Sa ii crestati pe-o lespede,
Un simplu nume sau necaz.

Gandindu-te la viata noua,
Vei spune far'sa mai pasesti,
Ca"fericirea v-o las voua,
poti far de ea ca sa zambesti."

Cat despre bogatia sufletului,
Ce te contempla-n meditare,
Poti sa schimbi cursul fluviului,
Sa-ti lasi totu-n uitare...

Si-atunci rapus de cutezare,
In simpla-ti jena de regret,
Rebelului ce-ti da crezare,
Ii vei ura"Dum ferrum candet".

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Votează! | Copiază!