Virtuozul frustrat
Într-un colț al câmpurilor din Crombie,
un măgar devine din ce în ce mai bezmetic.
I-ascult hi-ho-urile și hi-ha-urile,
modulațiile vocii și-mi imaginez
sunetul rotund și bogat
pe care vrea să-l propulseze-n spațiu,
în planeta aurie de sunete orbitând
printre minunile acestei lumi.
Nu-i de mirare c-atunci când aude ce iese
din trombonul tusei convulsive
ochii lui se umplu de lacrimi
și cutia capului i se apleacă
să prindă-ntre buze frunzele mărăcinilor acceptând
că asta-i tot ce merită.
* Este cunoscut faptul că măgarii au voci puternice, comunică între ei în caz de primejdie și răspund la anumite sunete muzicale, cum ar fi cele scoase de viori.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre sunet
- poezii despre măgari
- poezii despre vioară
- poezii despre planete
- poezii despre pericole
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre informații
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.