Aruncă de trei ori...

Aruncă de trei ori în aer această cenuşă de stejar,
Stai de trei ori mut în acest jilţ vrăjit de solomonar,
Leagă de trei ori nodul al iubirii cu-arome de-adevăr în ea
Şi murmură încetişor "Mă vrea sau nu mă vrea?"

Du-te şi-arde aceste buruieni otrăvitoare-n acel foc albastru,
Aceste pene de bufniţă şi-acest ţepos ciulin sihastru,
Acest chiparos de pe mormântul luminat numai de stele –
Punând capăt astfel tuturor grijilor şi temerilor mele.

Apoi veniţi, zâne, şi prindeţi-vă cu mine într-o horă mare,
Topiţi-i inima de gheaţă cu cântecele voastre-ncântătoare!
Zadarnice sunt farmecele pe care necontenit le fac
De vreme ce ochii ei pentru toate vrăjile au leac.

poezie de Thomas Campion,1567 - 1620, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!