Paradigma falselor dileme
Se duce vremea rece peste vreme
în toamnele cu zile tot mai mici,
degeaba mai încerci să te ridici
din paradigma falselor dileme...
Nu am știut cât ar putea să țină
iubirea noastră cu statut secret,
din nopțile-ncărcate cu regret
prin șoapele rostite în surdină.
Le-aud și-acum aduse în poeme
de vântul care vine din apus,
ținând în brațe gândul readus
din ambuscada sacrelor foneme.
De vei mai trece iarăși prin grădină,
cu pașii obosiți, în prag de veac,
nu voi veni, din nou, să te împac
cu cântece de dor, la mandolină!
Te voi privi de sus de pe terasă,
cu-același gând, mereu nestăvilit,
dar poate, astfel, fi-voi izbăvit
de-atâtea amăgiri ce ne apasă.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre gânduri
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre secrete
- poezii despre poezie
- poezii despre mântuire
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.