Încă o nenorocire
O, Doamne, Dumnezeule, încă o nenorocire!
Și era-n țară atâta pace, fericire;
Lanțul care ne ținea neamul în robie
Ne strângea prea dureros, gata să se rupă;
Și, deodată, sângele a început
Să curgă iarăși. Ca niște câini râvnind după
Untul nostru, călăii
Sunt din nou la gâtul nostru
poezie de Taras Șevcenko, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre sânge, poezii despre sclavie, poezii despre pace, poezii despre fericire, poezii despre durere sau poezii despre câini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.