Norii cu scai

s-au prins de cer şi chipul ei
trebuia să i se pară rozaliu
cum nu avea ochelarii la el
umblau în apa râului care-i lovea
atât de necruţător încât simţeau
cum le ies vânătăi pe coapse
şi râul sclipea printre norii
aruncaţi alandala pe cerul bleu
apa era caldă şi tot mai adâncă
ceva se mişca în spatele lui
nu se îndoia că n-ar fi un crocodil
chipul ei se apropia încet
nu-i era frică. s-a scufundat
putea să devină o legendă
pentru tribul pe care-l studia
mintea era liniştită şi zâmbea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!