Îngerul clandestin
crezând că soarele ascuns
dincolo buza dealului
se va juca cu mine
astăzi
am alergat înspre deal
aș fi vrut să mă învețe
un joc nou dar
în timp ce urcam
am văzut un înger
alunecând din cer
era alb și trist
părea că e tare bolnav
și nu avea aripi așa cum
îmi spunea mama seara
înainte de culcare...
de drag îl port cu mine
și-i vorbesc deși între
identitatea lui și a mea
e mult spațiu
aș fi vrut să-l îngrijesc
până să-i văd aripile
crescute din umăr
deși părea interesat și
fericit la culme de parcă
ne-am fi cunoscut și ne-am fi
jucat de-o viață printre lucruri uitate
mă privea întrebător
trecea prin mine hipnotic...
în tentativa de a merge împreună
a intervenit mama cu
un sărut cald
mă bucur că era doar un vis...
mi s-a umplut gura
de cuvinte și lacrimi
dar am tăcut...
aș fi vrut să o întreb pe mama
dacă în mine s-au întâmplat
toate acestea și dacă
îngerul acela va muri...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre jocuri
- poezii despre îngeri
- poezii despre aripi
- poezii despre învățătură
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.