Vânt de toamnă

Încep vânturile toamnei: nori albi în zbor.
Iarba şi frunzele se ofilesc: trec cârduri de gâşte spre sud.
Toate orhideele-s în floare: miros delicat de crizanteme.
Mă gândesc la frumoasa mea doamnă: n-o pot uita niciodată.

Barcazul-pagodă traversază râul Fēn.
În mijlocul curentului: valuri albe.
Lăutele şi tobele ţin isonul vâslaşilor care cântă;
În mijlocul festinului şi-al bucuriei, vin gânduri negre;

Anii tinereţii – cât de puţini!
Bătrâneţea – cât de implacabilă, cât de aproape!

poezie de Împăratul Wu,156-87 î.e.n, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!