Să nu te-ntorci

Să nu te-ntorci! Si dacă, da, aicea n-ai să poti intra.
Usa nu este blocată, nu este - ncuiată, e ferecată!
Si tot ce-i ferecat nu e descuiat de nicio cheie...
O sa rămâi in faţa ei, in buzunar, cu zeci de chei.
.
Să nu te-ntorci! Ai dezrădăcinat-o din lumea ei, când
Se ruga la Cel de Sus, să nu mai fie alta "plecare"...
Era-n spatele uşii, cu-o durere, prizonieră,
Nu e pedeapsă, e-o altă lectie, dură, de viaţă.
.
Îi erai si-ţi era, ce-ti visai, ce-ti doreai, aşa-i spuneai!
Dar... nici Edenul nu-i nesfârşit, nici infinitul finit...
Se bucura de soare, de verde, de ploaie, de toate
Caci sufletul nu face riduri nicicand, niciodata!...
.
A fost zambet in vorbele spuse si-n cuvintele scrise,
Te-a iubit complet, adevărat si chiar nimic aranjat
Dar ai plecat si ai lăsat in urmă tot,
intr-un singur loc...
Ea nu poate, nu mai vrea, dependenţa ei si independenţa ta.

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!