Pavilionul
Eugen Dorcescu
Pavilionul
Chilia mea e-un vechi pavilion
Deschis în patru zări, spre cer și soare,
Spre-un rai de trandafiri și spre-o cărare,
Ce duce la altar și la amvon.
Aici, înveșnicit în priveghere,
Cu parcul plin de zvonuri împrejur,
Eu, scrib eteric în eterul pur,
Purtat pe-a înnoptării adiere,
Scriu psalmi de-argint pe-un pergament de-azur,
Mai dulci decât un "fagure de miere",
Știind că în curând voi fi augur
Și domn peste-un imperiu de tăcere.
(5-8 iunie 2022. Parcul Dacia, Timișoara).
poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Timișoara", nr. 21, 10 iunie 2022, p. 1 (10 iunie 2022)
Adăugat de Eugen Dorcescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apicultură
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre parcuri
- poezii despre noapte
- poezii despre miere
- poezii despre Timișoara
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.