Video chat

Eram adolescent precoce, cu urme grave de acnee,
Cu tulburări frecvente-n voce şi gândul numai la femeie,
Pe Feisbuc afişam ca poză, un Arnold c-un topor pe umăr,
Şi agăţam pe înserate femei frumoase fără număr.
Nu le interesa, se pare, că nu scriam deloc corect,
Cât timp aveam exces de fibră şi-un tatuaj imens pe piept,
Le ridicam pe Himalaya, le scufundam în Nil apoi,
Aveam trei yachturi în Maldive iar în Monaco Euroi.
După un timp de tatonare, perseverând din fentă-n fentă,
Mi s-a lipit fatal de suflet, o doamnă foarte insistentă,
Ce mă dorea cu disperare şi îmi spunea că-s cel mai cel,
Frumoasă, foarte agresivă, cu trup perfect de top model.
Mi-a spus că este singurică, că vrea bărbat adevărat,
Discret viril şi disponibil să vină singur pe-nserat.
Nu-i trebuie nici flori, inele, ce sunt în dragoste un lest,
Dar are-o singură dorinţă, să mă supună la un test
Ce o să ţină doar o oră, să se convingă, realmente,
De o să îi rezist cu brio, în nopţile incandescente.
Exact la ziua convenită, m-am prezentat la casa ei,
Cât o Bastilie de mare, având în faţă nişte tei.
Am apăsat pe sonerie şi uşa s-a deschis încet,
(Avea un interfon de fiţe dotat c-un electromagnet).
Doi Dobermani cu limba scoasă stăteau într-o sufragerie,
Era şi un birou acolo, pe el, o coală de hârtie.
O voce cam impersonală a ordonat să iau un loc,
Şi să bifez pe testul grilă răspunsurile cu un toc,
Să nu încerc s-o iau la fugă căci dogii s-enervează tare,
Şi sunt capabili chiar să muşte, când simt în jurul lor mişcare.
Mi s-a cam pleoştit avântul, plângeam amar ca un copil,
Privind la testul de pe masă cam lung, extrem de dificil,
Mai repede trecea cămila, matură, prin gaura cheii,
Stăteam ca rufele pe sârmă să nu provoc cumva căţeii,
Iar după ce-a trecut o oră, s-a răsucit o cheie-n broască
Şi-a apărut o doamnă grasă ce pe obraz purta o mască.
Luă provocatoare foaia, se aşeză, o puse-n poală,
Şi-a observat, fără surpriză, că e pe de-a întregul goală.
S-a ridicat fără o vorbă şi m-a legat de candelabru,
Mă ţintuia cu o privire ce anunţa ceva macabru.
Şi-a desfăcut încet capotul şi a luat un bici în mână...
Apoi şi-a lepădat şi masca... Era chiar profa de română!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!