Căruciorul

Căruciorul se înclina şi hurducăia în lumina galbenă a amurgului.
Bărbatul împingea din spate şi femeia-l trăgea din faţă.
Părăsiseră oraşul şi nu ştiau unde să se ducă.
"Verzi, verzi sunt frunzele de ulm:
Dacă am găsi un loc liniştit să fierbem o supă
Ne-am putea astâmpăra foamea."

Vântul culcase la pământ firele de talpa gâştei,
Iar în depărtare se vedeau zidurile unei case.

"Sigur locuieşte cineva acolo şi-o să ne dea ceva de-ale gurii."
Au bătut la uşă, dar nu a ieşit nimeni,
S-au uitat pe fereastră, bucătăria era goală.
Au mai stat o vreme acolo, pe drumul pustiu,
Iar lacrimile le curgeau şiroaie

poezie de Ch'ēn Tzŭ-lung, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!