Vreau să te uit
(Oare de ce inima plânge când e rănită de vorbe?)
De ce să-mi supăr inima
că ai uitat de mine,
Pot oare norii să-i adun
și să-i arunc în mare?
Când vorbele ce mi le spui
sunt ca săgeți în soare,
Se fac în ghem ce le păstrez
lumina când dispare.
Mă ceartă oare Dumnezeu
că știu ce e durerea,
Sau îngerii sunt sub blestem
că gândul meu e teama?
Nu știu de-am să te pot uita
sau ce va fi și mâine
Ajunge zilei soarta sa,
necazului durerea.
Și fiecare gând al meu
e un porumbel ce zboară
În vârf de munte, am să urc
să uit de dragoste amară!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Miriam Nadia Dăbău. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre supărare
- poezii despre religie
- poezii despre porumbei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.