Poezia Naturii
Munți cu fruntea albă se înalță-n cer,
Codrul des și falnic stă ca un străjer,
Lacuri cristaline norii oglindesc,
Curg izvoare repezi, păsări ciripesc.
Soarele aruncă cu săgeți de foc,
Urșii umblă țanțoș în al lor cojoc,
Văile sunt pline de aluni și fragi,
Vântul răcorește pajiștile-i dragi.
Gingașe brândușe înfloresc grăbit,
Oile în turme pasc necontenit,
Peșterile gura și-o deschid ușor,
Un parfum plutește, fin, îmbietor.
Pe a lumii scenă cu decoruri vii,
Cu talent Natura joacă roluri mii,
Și cu bucurie și adânc temei
Face să răsune poezia ei.
poezie de Octavian Cocoș (31 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre natură
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre urși
- poezii despre talent
- poezii despre speologie
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.