Fiecare avem cerul nostru
În zborul tău, către înalt, poete,
Salcâmii-și scutur lacrima de ceară
Pe groapa despărțirii-n prag de vară,
În vremuri de război, vremuri nedrepte.
Ți-ai ucis singur pământeana teamă
Fără să vezi cum semenul te plânge,
Că-n vene, răsculat e-al nostru sânge...
Doar mama ți-ai simțit-o cum te chiamă.
Dar fiecare avem cerul nostru
Cu iazuri ce răsar în colțul lunii
Unde poeme scriu numai nebunii
Nemuritori. Acolo-și găsesc rostul.
Acolo-n Edenul închipuirii,
Spații selenare fără de sfârșit,
Vei fi poetul-rege, pe pământ un mit,
Că-i legea noastră-a tuturor, a firii.
Drum lin către stele, poete!
Drum lin, Ionel Aradoaie!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ionica Bandrabur. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre înălțime
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre război
- poezii despre rai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.