Piaţa Obor

Duminică de vară, pe cer nu-i niciun nor,
E mare forfoteală în piaţă la Obor.
Poţi cumpăra de toate, legume, ouă, flori,
Mezeluri, brânză, peşte, şi suc cu îndulcitori.

Aproape de parcare, sub un copac înalt,
Stau nişte antreprenoare cu marfa pe asfalt,
Ce ronţăie seminţe şi scuipă coji pe jos,
Cu dinţi lucioşi de aur sau câte unul scos.

Te îmbie cu parfumuri, de firmă, evident,
Săpunuri, ţigări fine - Marlboro, Winston, Kent,
Cu ceasuri, lănţişoare, inele fel de fel,
Privind cu lăcomie la orice portofel.

Discret, un om de-afaceri, ce stă sub un balcon,
Oferă spre vânzare un ditai telefon,
Se jură că-l dă ieftin, că nu e egoist,
Însă dispare-n grabă când vede-un poliţist.

Grătarele sunt pline de mici şi de cârnaţi,
Răsună-n difuzoare doar cântăreţi rataţi,
Un câine salivează şi latră încetişor,
Apoi la o tarabă ridică un picior.

Mulţimea se îmbulzeşte, spectacolu-i hilar,
Bărbaţi cu mână fină te fac la buzunar,
La alba-neagra joacă tot felul de naivi,
Cu limba împleticită se ceartă doi beţivi.

Pocneşte o petardă căzută pe pavaj,
Iar vânzătorii încearcă să înşele la gramaj,
Un bătrânel aşază pe-o pânză galben pai,
Mai multe cărţi uzate cu iz de mucegai.

Obor - loc cu mâncare şi jocuri de noroc,
Bazar, ospiciu, zoo, sau toate la un loc?
Chiar dacă pentru unii el pare-un loc ciudat,
De n-ar fi fost aievea, noi l-am fi inventat.

poezie de Octavian Cocoş (26 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Votează! | Copiază!