FABULĂ MĂGĂRUŞUL BARONEL de CORNELIA PĂUN Heinzel

FABULĂ "MĂGĂRUŞUL BARONEL" de CORNELIA PĂUN HEINZEL

Într-un colegiu pentru rumegătoarele elite

Într-o zi, a ajuns înfoiat

Un măgăruş grăsuţ, plin de ifose,

Cu mantie, in veşminte de epocă-mbrăcat.

Cu ceilalţi măgăruşi elevi el nu vorbea,

Şi toată turma mult îl respecta.

Doar titlul avut la toţi valora

Şi pentru că de la stat el bani şi avere primea.

Păduri şi castele el primise

Spunând că-n alte secole avuse

Un strămoş măgar, baron,

Care urma s-ocupe chiar un tron.

Măgăruşul cu nasul ridicat în sus

Credea c-odată baron ajuns

Nu se coboară cu colegii să vorbească,

Pe profesoare nu se sfia să le jignească.

Considera că e umilitor

Să converseze cu şeptelul truditor.

Şi nici măcar privirea nu şi-o îndrepta,

Spre unul ce dorea să-l întrebe ceva.

Dar într-o zi a dispărut măgarul baronel,

Şi nu s-a mai auzit de el în şeptel.

Doar într-un târziu s-a aflat că măgarul său tată,

O măgăriţă mai tânără luă de nevastă

Care alt nou măgăruş i-a fătat,

De baronel şi mama sa s-a lepădat.

MORALA

Să ştii atunci cănd te crezi măgar încoronat,

Că soarta ţi se poate-oricând schimba,

S-ajungi rapid de unde ai plecat,

Şi tot viaţă de măgar vei avea.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din revista The Alternative Canada
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!