Stăpânii să fim NOI!

Sunt neam de-al lui,, opincă''
Cu talpa în pământ
Am sânge de româncă,
Un dar curat şi sfânt.

Sunt neam de-al lui,, căciulă''
Din piei de miel ţurcan
Şi-mi dăinuie-n celulă
Nucleul de ţăran

Păşesc sfios pe glie
Prin lanurile de grâu
În tril de ciocârlie
Prin spice pân' la brâu,

Mi-aplec spre ţărnă fruntea
Şi-o scald în flori de mac
Gândind că eu sunt puntea
Strămoşilor ce zac

În lutul sfânt al ţării
Spre-un viitor mai bun
Mă-nclin în miezul verii
Spre neamul meu străbun

Care-a frământat huma
Cu sânge şi pelin
Eu caut să-i calc urma,
La crucea-i să mă închin....

Aud jelind străbunii
Pământul părăsit
Că suntem prada lumii,
Poporu-i sărăcit...

Veniţi, ne cheamă glia,
Ne cheamă înapoi,
Acasă-i România,
Stăpânii să fim NOI!....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!