Ne-a rămas în minte
șirul aparent nesfârșit de bărbați
în zdrențe înaintând greoi prin mocirla
drumurilor desfundate purtând cu ei
regii morți în sicriele scoase din cripte
pentru a nu lăsa corpurile sacre
în mâinile fiarelor care vânau
le cărau în carele trase de boi sau
dacă drumurile erau prea rele
pe umerii călugărilor care-i însoțeau
în timpul călătoriei nu numai trupurile
regilor decedați au fost zdruncinate
chiar regele cel viu a fost cărat
de nevoie într-un car tras de vite sau
pe targă alături de prințul regent
rănit și el de un glonț pierdut în timp
ne-a rămas în minte acea armată
care-și purta morții și răniții cu mândrie
amară pentru totdeauna noi știm
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre monarhie
- poezii despre timp
- poezii despre mândrie
- poezii despre mâini
- poezii despre corp
- poezii despre bărbați
- poezii despre boi
- poezii despre armată
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.