Pierduți
S-ar întuneca raiul când ne-am înălța
Daca ne-ai da
Aripi ca arhanghelii din rai
Ti-am dărui luna.
Am fi deasupra focului înverșunat
Deasupra tuturor
Deasupra împărăției stelelor
Ce se sting și mor.
Ofera-ne lumină în suflet din cimitir
Din mâna morților
Să tremure raiul când il privim
Și străjerii porților.
Din furtună ți-am vorbi pe veci
De cei plecați
Dincolo de întunericul etern
De cei uitați.
Si poate aceea suntem chiar noi
Ce v-am slujit
Pierduți v-om rămâne mereu
Dincolo de-asfințit.
poezie de Alin Ojog (3 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre moarte
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.