Viaţa

Pe-o geană de lumină
Apusul răsărit-a,
Iar fără de vreo vină
Îşi cerne-uşor clipita.

Un dor nespus ce cere
Momentele trecute
Se lasă în tăcere
Şi-n inimă s-ascunde.

S-a mai lăsat o seară...
Cu ea, şi-o întrebare,
Ce tot prin minte-mi zboară –
Ce este viaţa oare?

Cu fiece-asfinţire
În vasta slăbiciune
Visăm la nemurire
Şi la redempţiune.

Privind atent apusul,
Sortit spre isprăvire,
Şi cum al său crepuscul
Aşterne amorţire,

Cum de a lui tăcere
În suflet îmi pătrunde,
Şi-n stări de înmuiere
Cătând să mi-l cufunde,

Ştiind de-a sa rutină –
Eterna-i repetare –
Că mâine-o să revină
Chiar fără pregetare,

Această disciplină,
A soarelui în lume,
Îmi lasă-n gând să-mi vină
Şi să observ c-anume,

Ciclicitatea-arată
Cu zel şi măiestrie
Cum că în a sa artă
Ce-a fost o să revie.

Deci viaţa se transpune
Precum al nostru soare:
Precum pe-o parte-apune
Pe cealaltă răsare.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (4 ianuarie 2019)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Votează! | Copiază!