Balada izvorului cu apă rece
Izvor, izvor rece, izvor al iubirii
Din care curge apă rece totdeauna,
La care toate păsărelele vin
Să-și află tihna și alinarea doar una,
O turturică văduvioară, nu-și găsește liniștea
Și-și plânge ceas de ceas tristețile sfâșietoare.
Zărind-o, s-a apropiat de ea, curtenitor,
Un păsăroi iubeț numit privighetoare,
Care i-a susurat, alunecoase,-aceste vorbe:
" Doamna mea, dacă vrei, încuviințează doar
Și-ți voi fi rob supus pe veci."
" O, nu, nu, tu ești dușmanul meu, suflet hoinar:
Du-te, dispari, ai sufletul atât prefăcut!
Eu nu-mi mai găsesc pacea pe ram verde,
Nici în crângul înflorit, frumos,
Izvorului cristalin, când mă vede,
I se tulbură apele cu lintiță și mâl.
Nu vreau alt soț cât voi mai fi pe lume
Și nu mai vreau nici alți copii,
Nu mai vreau plăceri și fug de glume,
Am renunțat la comfortul pe care acestea-l presupun.
Lasă-mă-n pace, pasăre vicleană, agasantă,
Vicioasă și vulgară, mincinoasă!
Eu nu-ți voi fi fiu nicicând, nicicând amantă!
Eu n-o să mă mărit cu tine niciodată!"
poezie de Autoare necunoscută,secolul al XV-lea,Spania, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre pace
- poezii despre apă
- poezii despre verde
- poezii despre umor
- poezii despre tristețe
- poezii despre soț
- poezii despre sclavie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.