Un om sărac
Un om sărac.
Într-o zi la poarta mea,
A venit un om sărac,
Mi-a cerut să-i dau ceva,
Căci era tare înfometat.
Mi se părea puțin ciudat!
Eram gata, gata să-l refuz,
Dar l-am primit, l-am ajutat,
Chiar de eram puțin confuz.
L-am pus la masă, l-am servit,
Primul fel și-al doilea fel,
Era așa de mulțumit!
De parcă era-n al treilea cer.
l-am dat și haine de-nbrăcat,
Și ceva leacuri ca să aibă,
Mi-a mulțumit, ma-nbrățișat,
Era vesel, nu-i venea să creadă.
Ma privit cu ochii-nlăcrimați,
Și c-o voce blândă mi-a șoptit:
Fi de Domnul binecuvântat!
El să-ți răsplătească însutit.
Multumesc! l-am spus și eu:
Domnul să te binecuvinteze!
L-am încredințat Lui Dumnezeu,
Ca să-i fie bine pe oriunde merge.
Ne-am despărțit prietenește,
Și de-atunci la mine-n casă,
Orice sărac care pășește,
Va fi îngrijit și invitat la masă.
poezie de Marcu Olimpiu (25 octombrie 2019)
Adăugat de Marcu Olimpiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marcu Olimpiu. [Vezi poezii despre voce, poezii despre vestimentație, poezii despre sărăcie, poezii despre religie, poezii despre mulțumire, poezii despre ajutor sau poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.