Cine s-a smuls

trunchieri din poveste europeană, iată neaoş încotro
cântat cu prefăcută jenă, două suflete căutând
destin comunitar:
el, Băgamiaşul, pătrăţos şi nesătul
de muncă
ea, Băgămiaşa, frumoasă în felul ei
sfioasă la îngrămădeală, dar
stăpână pe sinele extins papuceşte
şi peste el

Au rătăcit ei aşa, europeic, până
s-au întors cu târziul în glie
acum au doi copii străini – cetăţeni altor ţări, gângurind
semi-română
el şi ea nu bagă de seamă, pentru că
n-au
trudesc ereditară ţărână
fără râvna de la… Începuturi
aceasta se răzbună
le dă rod hibrid: grâul-fluier, porumbul-vioară
înjumătăţită
fasolea-plumb sec, vernil-vineţiu
iar odihna de altădată-i tropăită
de ecouri – caii morţi în războaie
cine s-a smuls rădăcinii prinde altoi din mărăcinii pustiirii
ţăranul îşi pierde domnia plecând
crucile se preling în asfalt sângeriu, de acum înainte pruncii
se vor naşte tăcuţi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!