Sclava
Când i-am strivit, pe cu tot cu tron,
pe regii-zei din Babilon -
toți s-au întors cu-averi, cu slavă,
eu n-am venit decât cu-o sclavă.
Era frumoasă când zâmbea
pomii-nfloreau dupa perdea
și iedere urcau pe ziduri-
privirea ei îmi lăsa riduri.
Eu îi eram stăpân și domn:
mă mângâia tăcut, prin somn,
din vis, când îi ceream hangerul-
cu pleata-i și ștergea mânerul...
Îi sărutam glezna cerească.
și-i porunceam să mă iubească
mai mult decât pe Dumnezeu,
căci " Eu ÎȚI SUNT STĂPÂNUL TĂU"
Iar ea zâmbea prin lacrimi mută,
cu toate bolțile-n derută,
cu frunza delirând în în tei,
ea, sclava mea, eu, sclavul ei...
poezie de Nicolae Dabija din Cercul lăuntric (15 iulie 1998)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sclavie
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tei
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre glezne
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.