Ne-regula iubirii

Ni-i iubirea fără reguli şi-avem buzele crăpate,
Ca o stâncă de bezele, însă mergem mai departe...
Coapsele se strâng de teama sângerândelor săruturi.
După cum se vede treaba, este rost de începuturi.

Pe a timpului cărare, unde nu-s nici stânci, nici pietre,
Mergem iarăşi mână-n mână, ne iubim pe îndelete.
Ne minţim c-o sărutare, dar ni-i sete de iubire
Suntem rugi la providenţă, tăceri în nemărginire.

Şi când s-o crăpa de ziua, tu, cu firea ta beteagă,
Laşi pe inelar eternul, împletit din fir de iarbă.
Laşi pe pleoape-o sărutare şi... cu buzele crăpate
De atâta depărtare, mergi cu gândul mai departe.

Pe cearşafurile nopţii, covertura unei clipe
Ai întins. Şi vântu-ţi poartă, înspre Dumnezeu, aripe.
Ceri să intri... o problemă e acută şi te doare
Şi-apoi nici nu mai suportă, zici, prea multă amânare.

Un contract pentru o viaţă şi constrângeri fel de fel,
Gleznele or să ne lege. Şi ne vor închide-n Cer.
Din iubirea fără acte, ne vor face un locaş
Şi vom evada în taină, de aici, de la oraş.

Simt în suflet muşcătura de pe sânul stâng, iubite!
Dar tu tot mai dai cu gura de-nchinări la cele sfinte.
De ne-regula iubirii, orice pământean ascultă...
Nu mai râde în tăcere! Îngerii la noi se uită...

Sună clopotul speranţei şi iubirea ţi se-nnoadă,
Dar tu nu mai eşti, iubite, tinerel ca altădată.
Ştiu că, oh, te doare-n suflet! Dar treci iute la culcare!
Ai îmbătrânit, iubite, însă-ai dreptul la visare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!