Semnul şi zâmbetul tău

Stropii ploii imi ajungeau pe fată,
In ritmul lor, cântat cântec pe geam...
Si inundand lacrimi mult prea sărate,
Vindecau durerea... pe care-o aveam.
.
Mă imbrac colorat şi ies din iarna,
In traistă imi pun, gânduri pentru vară-
Ţăndări de suflet- esarfă la haină
Si plec din casă, iar şi iar... afară.
.
In vara trecută, nu prea pot şti cum...
Când totul era vis şi mii de culori
S-a iscat din senin, un "wow" de taifun
Ce a distus, prea mult si de multe ori.
.
Mi-a ramas sufletul, in mii de cioburi,
Bune de aruncat pe oricare drum,
Sau prin păduri, in diferite scorburi,
Să nu poată fi găsite, nicicand, nicicum.
.
Nu mai am culori si nici un curcubeu?.
Sa- nvăţ trăirea, numa'-n alb si negru?...
Le voi avea! Voi privi prin geamul meu
De la balcon, " semnul si zâmbetul tău"!...

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!