Prietene, vei înţelege,-s sigur!

Prietene, vei înţelege,-s sigur!
Acum în această oră a-ntristării,
Atins de-un rău blestem, apa disperării
Mă ia cu ea. Macin căinţe de-unul singur...

De ce-atât de multă durere şi disperare
Îmi strâng pieptul în necruţătoare gheare?
Nu cerşesc lumină şi mărturisesc în gura mare
Că-mi repugnă orice fel de adunare.

Cei care nu-L înţeleg, dar aşteaptă pe Isus întruna,
Nu-L vor găsi într-un final decât pe dracul...
Sunt cei deznădăjduţi, dezorientaţi de-atacul
Lui Satan care spune minciuni întotdeauna...

Sunt cei care-au rănit pe alţiii fără să fi vrut,
Cei blânzi şi binevoitori, cei care iartă...
Sau trebuie să ne-acceptăm această soartă
Şi din durere să ne facem scut?

poezie de Alexander Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!