Pe Wenlock Edge

Pădurea pe Wenlock Edge are necazuri mari,
Copacii de furtună-s jumuliţi, pe Wrekin este jale;
Rafalele culcă la pământ şi tufe, şi lăstari,
O nea de frunze curge pe Severn la vale.

Fluiera tempesta pe deal, ca dată-n streche,
Şi pe vremea când oraşul Uricon* era în floare:
Acest vânt e foarte vechi – şi mânia lui e veche,
Dar atunci, demult, altă pădure i-a ieşit în cale.

Atunci, eu nu eram născut, romanii vegheau
Acolo pe vârful dealului în acel răstimp:
Sângele care-l încălzea pe yeoman-ul englez sau
Gândurile care-l dureau erau acolo-n schimb.

Ca vântul înfigându-se-n copaci, cuţit,
Furtuna vieţii l-a încercat pe om mereu;
Copacul omului n-a fost niciodată liniştit:
Atunci erau romanii, acum aici sunt eu.

Rafalele culcă la pământ şi tufe, şi lăstari,
Atât de vijelioase-s încât vor trece-ndată:
Astăzi romanii şi necazurile lor mari
Sunt în Uricon cenuşă spulberată.

* Uriconium era numele unei aşezări romane situate pe locul actualului sat Wroxeter în Shropshire

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!