Orice zi e-o dăruire

Luni e ceasul deşteptării,
orice gând e o speranţă,
este nimbul luminării,
e bobul de toleranţă.

Marţi e pasul din genune
ce-înfloreşte flori sub ape,
e grăunte de minune
aşezat pe-a mele pleoape.

Sfânta Miercuri-n haină albă,
drumul, calea, ne păzeşte,
cu extract din foi de nalbă,
animale oblojeşte.

Joi e ziua norocoasă,
e talisman pentru iubiri,
dragostei îi face casă
sub ceruri de mărturisiri.

Vinerea sub semnul crucii
ce viaţa ne dăruieşte,
ne rugăm în vârful stâncii
când Isaia dănţuieşte.

Rugă Maicii noastre Sfinte
aducem cu prisosinţă,
din greşeli să luăm aminte,
Ea ne este chibzuinţă.

Cerul lumii se deschide
lăsând Sâmbăta s-aducă
merinde peste morminte,
dor în frunze de lăptucă.

Duminica e zi solemnă,
cea mai mândră dintre toate,
pe frunte cu diademă,
strălucire peste poate.

Este ziua rugăciunii,
a-nvierii, bucuriei,
aplecaţi în dulci mătănii
dăm bineţe preasfinţiei.

Din palatul său de aur,
în alb toată-nveşmântată,
vară a soarelui faur,
ne ninge cu flori de-agată.

Orice zi e-o dăruire,
limpezeşte apa arsă,
este a noastră zidire

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!