Istoria românilor

(re-zâsă de un oltean)

Nişte olteni veniră, ‘napoi şi ei, acasă
Şi cum se sfătuira, să vină toţi în masă,
Că tare le fu dor, de glia strămoşească,
Şi-au zâs să facă pod pă Dunărea albastră;
Făcură podul ei, trecură cu avânt,
S-arate că sânt zmei, cu săbiile-n vânt;
C-au zâs: cu mâna goală, să intre ei în sat(?!),
Arată de ocară,... nimic n-au câştigat?
Da' unu' dintre ei, Traian Cartagineanu'
Un craiovean vioi, (pronumele, Olteanu),
Strâgă la ei grămadă, să intre-n goana mare,
Că-ntreaga lor cireadă, trecu... peste hotare,
C'o luară ca nebunii, d'ajunsară-n Ardeal,
Opriţi la gardu' stânii, lu' Ghio', zâs Decebal,
(Oltean dă munte, vere!, cu trei pă inventar!!!)
S-a supărat bătrânu' şi-a pus mâna pă par...
O luară ei la moacă, jucând în deplasare,
Da' în retur oltenii, făcură un scor mare,
Că Decebal de ciudă-şi băgă unghia în gât,
Lăsând oltenii-n fugă, d'ajunse... peste Prut;
Da' nu băgă dă seamă, căţaua fu legată,
Dă caru' ăl cu praz, că-n râu muri'necată
Şi-au plâns-o şi-au jelit-o... numa' să nu m-uit vorba,
Pământul, c-au iubit-o, l-au botezat... Moldova.
Făcură ei pomană, cu zaibăr şi cu praz,
Vecinii toţi să moară, de icter şi necaz,
(Olteanu' dă Columb, încă nu să născuse,
Măliga dă porumb, încă nu fu aduse).
Trecură ei şi d'asta, că multe să-ntâmplară,
Da' n-au stat ei grămadă, aşa dân'ntâia oară,
C'au împărţât moşia, în trei, aşa frăţeşte,
Că d'aia-n România, o limbă să vorbeşte
Şi-apoi, să-ţi zâc aşa: au coborât fârtaţi,
Că nu şedeau în şa, erau... descălecaţi;
Să-ţi zâc dă unu' Fane, ăl mic, a lu' Bogdan,
Jucă la'naintare, că deh!, era oltean,
Isprăvi mereu făcu, având şi muşchiu' tare,
Pă turci mereu bătu, dă să dădea cam... mare,
Da' fu şi Mircea, tată... bătrânu' le dribla,
Jucând extremă dreaptă, numa' la cap dădea,
Iar Vlad, era dat dracu', că le'nţepa cam tare,
Cin' faulta, săracu', i-o da pântre picioare,
Apoi, fu şi Mihai, ce-i pusă într-o oală,
Făcu cu mult alai, întâia naţională...
Da' lista-i lungă frate, de mândrii căpitani,
Ce au luptat pă moarte, că au jucat pă bani.
...................................................
Viteji şi cu renume, ajunserăm eroi,
C'am luat întreaga lume, aşa, fără război,
Cu traista în băţ, noi furăn ăi mai tari,
Dă i-am speriat pă toţi, jucând la cluburi mari
Şi-avurăm înc-o treabă, că tot veni ea, vorba
I-am pus pă toţi grămadă, in toată Europa,
Cu ai şi verde praz, să vezi şi tu minune,
Făcurăm dă necaz, o mare uniune,
Şi-acum, am pus la cale, înc-o ispravă bună,
Mutăm Jiul cel mare, după Pământ, pă Lună,
Că vrem ca Europa, cu uniunea ei,
Să intre în Craiova, cu toţi oltenii mei!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!