Viața trăită
Mult mă-ndeamnă inima
Către sfârșitul de drum,
Mă frământă patima,
Din văpaie să fac scrum.
Deschide-ți brațele, Tată,
În curând sosesc la Tine,
Viața mea, imaculată,
Vrea culcuș cu stări creștine.
Am drum scurt pe-acest pământ,
Plămădit din bine - rău,
Călăuzit de Duh Sfânt,
Primește-mă, sunt al Tău!
Iartă-mi sufletul smerit,
Zvântă-mi lacrimile ude,
Lângă frați am suferit
Blasfemii și bârfe crude.
Dar lumina strălucește
Iară frații mei, de-acum,
Deschid brațele, lumește,
Pentru cei lăsați în drum.
Țineți brațele deschise,
Am nevoie de culcuș,
Tată, vin pe căi promise
În al palmelor căuș.
Binecuvântez norocul
De-a fi trăit ca om bun
Dar mi s-a-mplinit sorocul:
la revedere, drum bun!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- poezii despre smerenie
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre promisiuni
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.